Short History
Overview
Prima școală civilă de pilotaj din România, Școala Mircea Cantacuzino, își începe activitatea la 26 mai 1928, odată cu achiziționarea de către Mircea Cantacuzino a primei avionete Klemm de 20 C.P. Aceasta a fost adusă din Germania pe calea aerului alături de lt. Octav Oculeanu, monitorul școlii în perioada 1928-1930.
La 26 august 1928 avioneta este distrusă într-o activitate extra-școlară, și anume la o vânătoare de dropii, ocazie cu care Mircea Cantacuzino este ușor accidentat.
Luna următoare, la 25 septembrie, acesta cumpără o nouă avionetă, iar în data de 26 septembrie reîncep zborurile. În data de 13 noiembrie primii șase piloți formați în școala Mircea Cantacuzino își iau brevetul cat. I, în fața comisiei militare numită de Inspectoratul Aeronautic. Aceștia sunt: Mircea Cantacuzino, Edgar Mendl, Valter Hauser, Nicu Ruleta, Renato Ferero, Constantin Sidery.
În iarna aceluiași an, zborurile se continuă printr-o inovație adusă de membrii școlii, și anume montarea unor schiuri în locul roților.
În 1929, opt noi elevi se înscriu din care își iau brevetul de gr. I: Ioana Cantacuzino, Ionel Cociașu și Nicolae Poulieff. În același an Mircea (Miki) Cantacuzino și-a construit la moșia de la Cornu un hangar, amenajând și un aerodrom pe care noii piloți se puteau antrena pe timpul verii.
În septembrie 1929, Miki pleacă cu cinci piloți din grupul format de acesta pentru a aduce trei noi avionete pe itinerariul: Stuttgart, Praga, Lemberg, Cernăuți, București, echipele de piloți fiind formate din: Mircea și Ioana Cantacuzino, Constantin Sidery și Lucian Levy, Ionel Cociașu și Nicolae Poulieff. În “Darea de seamă pentru perioada 1928-1930”, acest raid a fost descris ca primul raid in formație al aviației de turism românești cu aprox. 2.500 de km parcurși.
În primăvara anului 1930 numărul elevilor înscriși s-a ridicat la 17.
La data de 25 mai 1930, Mircea Cantacuzino moare într-un avion aviatic în apropierea aeroportului Băneasa, având-o la bord pe eleva Collette G. Polizu-Micșunești, care suferă răni ușoare.
La moartea lui Miki, școala creată, condusă și finanțată de acesta avea adunate niște rezultate remarcabile: 28 de elevi înscriși, 15 brevetați, 3 foști piloți militari reantrenați, totalizând 5.746 zboruri în 875 de ore efectuându-se numai în raiduri 21.710 kilometri.
La 1 iunie 1930, se constituie în cinstea acestuia Asociația pentru Propășirea Turismului Aerian Mircea Cantacuzino, care deținea personalitatea morală și juridică prin sentința 72/930 a Tribunalului Ilfov. Școala îl avea ca președinte de onoare pe A.S.R. Prințul Nicolae, ca președinte activ pe gen. Constantin Lăzărescu, iar ca director și instructor pe Lucian Levy (numit la 20 mai 1930, după demisia lt. Oculeanu), iar instructor ajutor este menționat Sgabercea.
În între 27 – 30 iunie 1930 membrii școlii participă la primul eveniment internațional, serbările Sokolilor de la Belgrad, fiind folosite avionetele lui Ionel Cociașu (pilotată chiar de acesta) și a Ioanei Cantacuzino, pilotată de Lucian Levy. Cu această ocazie au fost făcuți membrii ai Aero-clubului din Iugoslavia.
La 23 iulie, școala este invitată să participe la miting-ul aerian de la Brașov dar două din avionete sunt forțate să aterizeze la Predeal datorită condițiilor atmosferice neprielnice, ceea ce duce la renunțarea participării escadrilei de turism la eveniment.
În cursul aceluiași an se fac pelerinaje la moșia de la Cornu, unde era înmormântat Mircea Cantacuzino.
În anul 1931 este recunoscută ca școală oficială de pilotaj a Aero-clubului Regal al României, avându-l ca vice-președinte de onoare pe Prințului George C. Bibescu, pionier al aviației românești, președintele Federației Internaționale Aeronautice din 1930 și până în 1941. Președinte activ rămâne gen. Lăzărescu iar vice preșdinte activ este ales lt. Col. Negrescu.
Un element important pentru aviația de turism din România este o hotărâre a Guvernului de a subvenționa cu 40% prețul fiecărui avion civil achiziționat și de a 20.000 de lei pentru fiecare elev brevetat, Școala de la Băneasa privind cu încredere aceste hotărâri legislativă, care îi putea asigura dezvoltarea în anii următori.
În anul 1931 moare în India Radu Beller, unul din fondatorii Asociației de Propășire a turismului aerian, într-un accident cu un avion Comte de la Vaulx, al prințului Bibescu, în raidul celor doi spre Saigon.
În toamna aceluiași an, la 25 noiembrie, în timpul unei demonstrații aeriene pentru omologarea unui nou avion de vânătoare produs de uzinele SET (Societatea pentru Exploatări Tehnice), moare și Octav Oculeanu, primul pilot al Școlii în perioada mai 1928 – mai 1930, care fusese desemnat pentru acest eveniment de către Centrul de Instrucție al Aeronauticii.
În cursul aceluiaşi an, școala are înscriși 22 studenți dintre care doar șase au primit brevetul: Natalia Bossel, Mihail Golescu, A. Frimu, N. Negu lescu, Tresnea-Greceanu și Predescu. Din ceilalți, conform Dării de Seamă pe anul 1931: 6 s’au retras după un număr mic de sboruri, iar 10 au fost radiați pentru lipsa de aptitudini.
În acel an, școala a funcționat cu un singur avion, pus la dispoziție de Ioana Cantacuzino, efectuându-se aprox. 3.000 de zboruri în 408 ore, totalizând în raiduri mici 3.100 de km.
Ținând cont că Școala nu va primi subvențiile pentru care se făcuseră cereri încă din 1930 către Ministerului de Industrie, Direcția Aviației Civile, precum și datorită blocării de către Banca Blank a sumei de 167.410 lei, care reprezenta fondul de rulment al Asociației, anul 1931 este mai sărac în participări la evenimente aviatice. Este demnă de menționat doar participarea lui Ionel Cociașu la competiția aviatică din 8 Iunie 1931.
În iarna aceluiași an, activitatea continuă prin montarea schiurilor școlii pe avioneta ing. Cociașu, care, împreună cu C. Sidery, execută diverse zboruri în jurul Bucreștiului.
La 30 mai 1932 moare și Ionel Ghica, membru de onoare al Școlii Mircea Cantacuzino. Mai sunt amintite două pierderi ale școlii:
Membrii noștri efectivi D-l Robert Lievre, Președintele coloanei franceze din România și pe D-l Petre Ganciu, tânăr pasionat de aviație.
În același an, școala salută performanța lui Ionel Cociașu din 2 iunie:
membrul nostru fondator și fost elev al școalei noastre de pilotaj, D-l Ing. Ion Cociașu cucerește pentru România cu 8 ore 17’42” recordul mondial de durată în circuit închis, categoria avioane ușoare cu două locuri. Acest record era din 1930 deținut de Franța cu performanța piloților Reginensi și de Viscaya de 6 ore și 34′. Acesta este primul record mondial cucerit de Romania.
La 6 iunie, M.S. Regele îi acordă acestuia Crucea Virtutei Aeronautice.
În 1932 școala pornește cu două avioane, unul al școlii și celălalt pus la dispoziție de Ioana Cantacuzino, dar ambele sunt scoase la 1 septembrie din uz. Activitatea se reia la 21 septembrie datorită primirii ca împrumut a unei avionete Messerschmitt 80 de către A.R.P.A (Asociația Română pentru Propaganda Aviației). Cu toate acestea, doar după 19 ocombrie se reia instruirea regulată pentru obținerea brevetului datorită primirii ca donație a avionetei Messerchmitt 100HP, tot de către A.R.P.A., fapt salutat de echipa școlii Cantacuzino:
Gestul A.R.P-ei este cu atat mai laudabil și frumos cu cât dânsa a trebuit să treacă peste un firesc sentiment de concurență, având și ea mai multe școli de pilotaj. Se cuvine A.R.P.-ei mulțumirile noastre cele mai vii pentru sprijinul ce ni l-a dat și fără care, trebue să o recunoaștem, nu ne-am fi putut termina activitatea anul acesta.
La sfârșitul lunii septembrie școala primește o subvenție de 100.000 de lei de la Direcția Aviației Civile, sumă folosită pentru cumpărarea unui motor Salmson 40 HP pentru avionul deținut de aceasta.
La finalul anului 1932 au fost raportate următoarele rezultate: 22 de elevi înscriși, sunt 3 brevetați, 3 sunt amânați pentru 1933, iar 16 sunt retrași și radiați.
În Darea de Seamă pe anul 1933 este anunțată moartea cap. Av. Const. Stănculescu, director al Școlii în perioada februarie – septembrie 1932.
Anul 1933 găsește școala cu 2 avioane, Messerschmitt 100 HP și Klemm 40 HP. Din ianuarie și până la închiderea școlii, lt. Constantin Abeles va deține funcția de director, fiind în același timp și instructor (funcție pe care o ocupa oricum din februarie 1932).
La școală se înscriu 18 elevi, 2 se retrag după primele zboruri, un elev este eliminat din lipsa de aptitudini iar restul de 15 primesc brevetul:
Sami Heinrich – comerciant
Walter Popa – inginer
C. Cantacuzino – proprietar
Serban Baranga – avocat
Radu Lobey – avocat
V. Dumitrescu – avocat
N. Costescu – avocat
Gh. Sarbulescu – medic
I. Manicatide – inginer
Comorniki M. – voluntar pentru a intra in armata
Petches J. – voluntar pentru a intra in armata
Ciobanu V. – idem
Ghita N. – idem
Irina Burnaia – licentiata
D.Balescu – Inginer
În acest an s-au executat 628 ore de zbor dintre care 337 pentru instruirea noilor elevi, 291 pentru antrenamentul piloților vechi (C. Sidery, V. Toma, Ioana Cantacuzino, Poulieff, Gh. Balș, Gh. Ursu, Ionel Cociașu, Sb. Locot. Tresnea Greceanu, Ing. Perliss, Maior Urlătescu, ing. Psepilinsky, V. Slateanu și I. Hausvater), pentru obținerea brevetului Gr. II (Samy Hainrich, Gh. Balș și Radu Lobey) și pentru antrenamentul a șase piloți de rezervă funcționari ai aviației civile (Ioan Simion, Ionescu Desandre, Cpt. Olanescu, Cpt. Popa, Manescu, Eremia). Sunt amintite și patru raiduri realizate pe avionete ale asociației și anume:
- G.V. Bibescu – Max Manolescu, București – Tg. Jiu și retur,
- Ioana Cantacuzino, București – Constanța retur, București – Buzău și retur.
- C Sidery, București – Constanţa și retur.
- Constantin Cantacuzino, București – Tecuci – Tescani – Bucureşti, București – Floreşti și retur obţinând în urma acestor raiduri brevetul Gr. II.
În același an se cumpără cărți de specialitate pentru a crea o bibliotecă de aviație, care este pusă la dispoziția celor interesați.
În anul 1934 moare Edgar Mendl, membru fondator al școlii și unul dintre pionierii turismului aerian din România. În 1935 moare gen. Constantin Lăzărescu care din 1930 ocupase funcția de președinte activ. În același an moare într-un accident aviatic în Germania și Vasile Dumitrescu, fost elev al școlii.
În anul 1934 sunt realizate 456 ore de zbor, brevetându-se cu gr. I următorii elevi: Ion Crețu, D. Mironescu, Andrei Costin, Simion Ștefan, R. Bluen, V. Pokol, Spiridon Vârnav, G. Marinescu și R. Sculy. Cu grad II sunt brevetați: Inginer Dan Bălescu, W. Popa, Irina Burnaia și Gheorghe Balș.
În anul 1935 au fost realizate 554 ore de zbor, fiind brevetați cu grad I următorii studenți: Stamatescu, Stana, Marina Stirbey, C-tin Soutzo, Moraru Stanciulescu, Luben Luta, Mariana Dragescu, Ilie Livianu și Ionescu Gh. Brevetul cu grad II este obținut în 1935 de Marina Stirbey, Spiridon Varnav, Stamatescu și C. Soutzo, toți patru fiind și proprietari de avion de turism. La mitingurile aeriene din țară (Craiova, Brașov, etc.) participă pe avioanele proprii sau ale asociației: Ioana Cantacuzino, Gh. Balș, Bâzu Cantacuzino, ing. Cociașu, Constantin Sidery, Nicolae Poulieff, ing. Marinescu, Marina Stirbey, Irina Burnaia, Bob Vârnav și Constantin Soutzo.
Acești doi ani sunt plini de evenimente aviatice la care sunt implicați membrii ai asociației: raiduri internaționale (Frim în Iugoslavia și Germania, Cociașu în Bulgaria, Turcia, Siria, Mesopotamia, Irak, Persia, Belucistan și India; Bâzu Cantacuzino în Franța, Cehoslovacia, Turcia și Rusia la bordul avionului Prințului Valentin C. Bibescu). În același timp Gh. Balș iși ia în Polonia brevetul de pilot de zbor pe avion fără motor.
Este o perioadă de afirmare ca pilot a lui Bâzu Cantacuzino care, la câteva luni după obținerea brevetului de pilot, câștigă cupa Ionel Ghica în fața a 15 echipe militare. M.S. Regele îi conferă Crucea de Aur a Virtuții Aeronautice.
Anul 1936 este unul din cei mai prodigioși ani în activitatea Școlii Mircea Cantacuzino cu un număr record de 17.382 de zboruri și 61.627 km parcurși numai în raiduri, precum și 2.124 ore de zbor. Avioanele folosite au fost în număr de cinci, 3 Messerschimitt de 100 C.P. în proprietatea școlii și două avioane Icar Universal, puse la dispoziția de Secretariatul de Stat al Aerului. Instructorii școlii au fost Constantin Abeles, instructor ajutor Adj. Șef Pop Simion iar pilot de linie, Florea Virgil Chifulescu. Toată această activitate s-a concretizat într-un număr record de studenți brevetați, raportat la toate școlile de pilotaj din țară: 36 piloți Gr. I și 35 piloți Gr. II.
Următorii piloți au obținut brevetul Gr. I și brevetul Gr. II:
Alexandru Maxim
Grigore Stoenescu
Capitan Pârvulescu
Alexandru Ionescu
Francisc Gall
Nadeja Russu
Constantin Rădulescu
Nicolae Deac
Radu de Reineck
Mihail Mertus
Emil Klein
Gheorghe Claru
Spiridon Negoiță
Virginia Thomas
Adj. Petre Rădulescu
Sorin Tulea
Eduard Lindner
Serban Mănciulescu
Locot. Valeriu Cioabă
Virginia Duțescu
Constantin Greceanu
Sima Smulescu
Ionel Fernic
Următorii au obținut brevetul Gr. II fiind anterior brevetați Gr. I:
Constantin Mironescu
Eftimie Stănciulescu-Moraru
Constantin Ruleta
Radu Manicatide
Samy Heinrich
Ilie Livianu
Iulian Vania
Gerard Raoul-Duval
Locot. Ioan Zmeu
Ing. Gh. Rădulescu
Gheorghe Rado
Bujor Ardeleanu
Urmatorii au fost brevetați Gr I:
Ing. Dorin Pavel
Ing. Eugen Bodea
Constantin Felix
Locot. C. Panescu
Mihaela Frim
Eugen Stănescu
Aureliu Doicescu
Sandu Tudor
Eduard Lindenberg
Dan Balaciu
Mihai Mețeanu
Teodor Bologa
Ing. Const. Grigorescu
Școala de aviație este prezentă în 1936 la mitingurile aeriene din 21 iunie de la Craiova, 12 iulie la București, 30 august la Târgu Mureș, 14 septembrie la Chișinău (eveniment organizat de fostul elev Ionel Fernic, cu scopul de a strânge fondurile necesare cumpărării unui avion).
În același timp foștii studenți ai școlii continuă să bată recorduri, cum ar fi cel al lui Bâzu Cantacuzino, care își depășeșete propriul record pe ruta București – Paris, cu avionul Renault Typhon, achiziționat în vederea organizării raidului în jurul lumii. Marina Știrbey inaugurează la Dărmănești un aeroport propriu, executând pe avionul său un raid pe ruta București – Paris și retur, precum și unul până la Stockholm. Spiridon Vârnav își cumpără un avion Hawk – Miles pe care îl aduce în zbor de la Londra. Urmează un raid București – Cairo și înapoi. Constantin Soutzo ia parte la Londra la un eveniment internațional de turism aerian, fiind elogiat de presa engleză.
În același an, la 6 iunie M.S. Regele conferă Crucea de Aur a Virtuții Aeronautice Ioanei Cantacuzino și Marinei Știrbey, iar lui Bâzu Cantacuzino o baretă la decorația pe care o avea deja.
La singura competiție a anului organizată în România, cupa Tempo, șase din cele șapte echipaje participante erau formate din foști elevi ai școlii, unii participând cu avioane puse la dispoziție de Asociație.
Redăm în textul original din Darea de Seamă pentru anul 1936 ultima parte care surprinde atmosfera acelei perioade din istoria aviației de turism din România:
Să ne fie îngăduit cu acest prilej, să fixăm pentru Istoria Aviației de turism din România, rolul îndeplinit de Asociația Mircea Cantacuzino pe cele două tărâmuri pe care de la înființare, și-a propus să activeze:
- Formarea de piloți.
- Propașirea turismului aerian.
Într’adevăr, călcând pașii grei ai începuturilor, deschizând drumul și netezind calea pentru cei ce au venit în urmă, școala Mircea Cantacuzino a avut de luptat pentru crearea mediului, pentru sfărâmarea indiferenței obștești, pentru învingerea inerției și realizarea colaborărei statului cu inițiativa particulară, intr’un cuvant pentru înfăptuirea în România a unei aviații particulare recunoscută și sprijinită de stat; căci numai astfel își poate desvolta în întregime posibilitățile și aduce servicii de o utilitate de netăgăduit pentru aeronautica românească.
Cu toate greutatea acestei lupte, pe care puțini o cunosc, Școala Mircea Cantacuzino a putut realiza o excepțională activitate:
Din 296 brevetați Gr. I pe întreaga țară, 99 sunt brevetați de școala noastră.
Scăzând din totalul de 165 brevetati Gr. II, din țară, cele 28 brevete date prin echivalare piloților militari pentru manifestațiuni sportive, rămân 138 brevetați Gr. II din care 61 sunt brevetați de noi.
Avem deci la activul nostru o treime din piloții Gr. I și aproape jumătate din cei de Gr. II pe întreaga țară, restul fiind repartizați la cele șase școli existente.
Brevetele No. 1 pana la No. 10 din registrul Aviației Civile, eliberate brevetaților școalei noastre, sunt o vie mărturie ca inceputul a fost făcut de noi, și mărturie a greutăței luptei, într’u cât aceste brevete poartă o dată posterioară morții primului brevetat – Mircea Cantacuzino – dată cu doi ani mai recentă decât sborurile de brevetare.
Înfăptuirea efectivă a punctului 2 din programul fixat: propașirea turismului aerian, constitue marele merit al Asociației Mircea Cantacuzino.
Dacă numărul total al brevetaților din România, din lipsa sprjinului real al statului, este relativ mic; Asociația se poate mândri cu calitatea piloților formați și numărul mare care și-au păstrat antrenamentul la zi. Punând avionul gratuit la dispoziția celor fără mijloace, stimulând pe ceilalți, îndrumându-i pe toți, Asociația înumără astazi din 99 de brevetați 78 piloți antrenați.
Este un rezultat cu care puține școli din lume se pot făli.
Știind să insufle elevilor săi dragostea de sbor, și îndatorirea fiecăruia de a activa pentru propașirea aripelor românești, Asociația numară astăzi în rândurile membrilor săi, foști elevi, 10 proprietari de avioane: S. Varnav, I. Cociasu, I. Crețu, Ioana Cantacuzino, Marina Știrbey, Bâzu Cantacuzino, Irina Burnaia, Lucien Levy, Petre Stamatescu și Constantin Soutzo. Din aceștia Marina Stirbey, Ioana Cantacuzino, Constantin Soutza, Bâzu Cantacuzino și I. Crețu au organizat pe lângă moșiile lor, câte un aerodrom de ajutor, contribuind și cu aceasta la propășirea turismului aerian în țară.
Pentru perioada 1937-1939 datele sunt relativ puține, nu există în arhive rapoarte de activitate ale școlii, iar informații pot fi luate în principal din presa respectivei perioade. La 5 iulie 1937 se desfășoară Cupa Mircea Cantacuzino pentru zburătorii civili brevetați în țară, așa cum reiese dintr-un articol în Ordinea (din 6 iulie 1937). De remarcat că majoritatea concurenților sunt foști elevi ai școlii. În același an, probabil pentru câteva luni, aflăm tot din presă că un instructor de zbor al școlii a fost Andrei Costin.
Un eveniment important în aviația civilă din perioada 1937-1938 sunt demisiile, în luna ianuarie 1938, ale Ioanei Cantacuzino și prof. George Țintă, amândoi membrii în comisia de învățământ și propagandă a Federației aeronautice Regale române (F.A.R.R.) în lumina unor nereguli identificate la probele de brevetare a elevilor școlilor civile de pilotaj A.R.P.A., la examenul din 1 octombrie 1937.
În anul 1938 presa vorbește despre școala Mircea Cantacuzino ca despre decana școlilor particulare de aviație care păstrează același ritm neîncetinit de activitate (Romania, 20 noiembrie 1938).
Pe 19 iulie au fost suținute probele pentru obținerea brevetelor de piloți și au fost acordate brevetele de gr. I pentru următorii elevi: Sibianu, St. Petrescu, I. Dumitrescu, V. Cocebaș, D-tru Tunsu, Simionescu, Ciobanu și V. Arnautoff. Brevetul pentru gr. II a fost primit de un singur elev, dr. Lungu.
Pe 17 septembrie are loc la sediul F.A.R.R. o recepție pentru premierea câștigătorilor concursului aerian al Micii Înțelegeri. Pe primele patru locuri s-au clasat în ordine: ing. Lindner, ing. Cociașu, soții Ionescu și ing. Frim, din nou elevi ai Școlii de pilotaj Mircea Cantacuzino. În sală sunt prezenți și Ioana Cantacuzino, judecătorul Gh. Balș și Bob Vârnav.
Pe 18 septembrie Școala de aviație Mircea Cantacuzino organizează la Cernăuți un mare miting aerian – Marina Stirbey, Nadia Russo, Marina Duțescu sau Bâzu Cantacuzino efectuând acrobații aplaudate de participanții la eveniment.
În octombrie 1938 moare un fost elev al școlii, Niculae N. Nițescu.
Tot în 1938 vine în România Sabiha Gökçen, aviatoarea din Turcia, prima femeie pilot care a fost implicată în lupte aeriene. Cu această ocazie Ioana Cantacuzino, Nadia Russo, Virginia Thomas, Smaranda Brăescu, Marina Știrbey sau Irina Burnaia urează bun-venit celebrei aviatoare.
În 19 noiembrie 1938 o nouă grupă de elevi și-au dat probele pentru a deveni piloți. Cu această ocazie au fost brevetați cu gr. I: Lazăr Herdan și Aurel Soiculescu și cu gr. II Ioan Husca, Walter Popescu și Eugen Stănescu. Tot din presă aflăm că școala își păstrează întâietatea în rândul școlilor de turism.
În noiembrie se desfășoară Marele concurs inter-cluburi al aviației de turism, din partea școlii Mircea Cantacuzino existând un singur concurent în persoana dl. Mateescu pe o avionetă Fleet, care câștigă locul trei. La concursul pentru fete locurile 1 și 3 au fost ocupate de Nadia Russo și Virginia Duțescu, tot eleve ale școlii.
Pentru anii 1939 datele sunt foarte puține, doar câteva articole de presă amintesc de Școala de pilotaj. Acest lucru este explicabil ținând cont că suntem înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial iar Ioana Cantacuzino va fi arestată la 10 octombrie 1939, iar la 18 decembrie 1939, printr-o decizie a ministerului de interne, i s-a fixat domiciliu forțat în sudul Basarabiei . Acesta este momentul închiderii Școlii de Aviație Mircea Cantacuzino, chiar dacă au mai fost încercări de a o redeschide în 1941.
În felul acesta se încheie activitatea uneia dintre cele mai prolifice şcoli de aviaţie din Europa în perioada interbelică, instituție care a format elita românească de piloţi civili. Mulţi dintre acești aviatori au fost mobilizați pe front în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, continuând povestea școlii, împletită firesc în jurul traseelor personale.
English 
Romanian