Fiesler Fi 156

Fieseler Fi 156 Storch (in engleza: Stork) a fost un avion german de dimensiuni reduse, construit de înaintea și în cursul celui de-al doilea Război Mondial.

Rol: Recunoaștere & comunicareFabricant: Fieseler, Morane-Saulnier

Proiectant: Gerhard Fieseler, Reinhold Mewes, Erich Bachem

Primul zbor: 24 Mai 1936

Introducere: 1937

Retras: 1945 (Germania), 1970 (Franta)

Primii utilizatori:

Luftwaffe
Aviation Légère de l’Armée de Terre, Armée de l’Air

Produs: 1937-1949 (1965 for the MS 500)

Număr de aeronave construite: peste 2,900

Producția sa a continuat în alte țări, în anul 1950 pentru vânzări private. A rămas faimos în zilele noastre pentru performanța excelentului său STOL; apar mai târziu variante franceze, văzute des în showurile aeriene.

Concepție și producție

Proiectare și dezvoltare

În 1935, RLM (Reichsluftfahrtministerium, Reich Aviation Ministry) au invitat ofertanți din mai multe companii pentru un nou avion Luftwaffe, de legătură, a armatei de cooperare (astăzi numită Forward Air Control), și evacuare medicală.Acest lucru a rezultat Messerschmitt Bf 163 și Siebel Si 201 ce concurau cu firma Fieseler. Conceput de designerul sef Reinhold Mewes și director tehnic Erich Bachem, designul Fieseler a avut o performanță mult mai bună STOL (Short Take Off and Landing). O șipcă fixată pe întreaga lungime a marginii interioare a aripii lungi, și un lambou cu balamale și fante pe toată lungimea muchiei de scurgere. Acest lucru a fost inspirat de Junkers la începutul anului 1930, aeronavă cu control și model de suprafață “aripă dublă”, inclusiv eleroane.

O caracteristică rară de proiectare pentru aeronava terestră, a permis îndoirea aripilor pe Stroch, de-a lungul fuzelajului, într-un mod similar cu aripile aeronavei US Navy’s F4F Wildcat pentru vânătoare. Avest lucru a permis aeronavei să fie cărate cu o remorcă sau chiar remorcată încet în spatele unui vehicul. Prima balama pentru plierea aripii a fost localizată în rădăcina aripii, unde aripa din spate înâlnește cabina. Picioarele lungi ale trenului de aterizare principal, coținea ulei de amortizare, având un lucru de 450mm (18 inchi), ce permit avionului aterizarea pe suprafețe relativ aspre sau neuniforme. În zbor, la aterizare, picioarele atârnă în jos, oferindu-i aspectul de o pasăre cu picioare lungi, cu aripi mari, prin urmare porecla aeronavei este Storch. Cu viteza foarte scăzută de aterizare, Storch a apărut adesea aterizând pe verticală, sau chiar invers, în vânt puternic din depărtare.

Productia germană

Circa 2900 Fi 156s, ce mai mare parte Cs, au fost produse din 1937 până în 1945 la fabrica Fieseler din Kassel. În 1942 producția a început fabrica Morane-Saulnier din Puteaux, în Franța. Datorită cererii de Df 109 și Fw 190, producția Storch a fost mutată la Leichtbau Budweis în Budweis în anul 1943.

Producția cehă

În 1944 producția a fost mutată de la Leichtbau Budweis la fabrica Mráz din Chocen care a produs 138 de exemplare de Fi 156, la nivel local, proiectate ca K-65 Čáp. Producția ia sfârsit în 1949.

Producția franceză

Imediat după eliberarea Franței în 1944, producția de Storch la fabrica Morane-Saulnier a fost continuată la cererea Armée de l’Air, cu design de MS 500, pentru lotul de avioane produse cu stocul rămas de motoare Argus.Continuă modificările și uzul de motoare diferite (în linie și radiale) sunt cunoscute ca tipuri diferite. Utilizarea avionului în Indochina a evidențiat slabiciunea lemnului în construcția corpului aeronavei, urmând să se decidă construcția aripilor din metal. Printre modificări, arma defensivă cu scop fereastră-spate a scăzut, deși unele avioane au fost modificate pe teren, pentru a-i lua o mitralieră MAC 34T, pusă într-una dintre ferestrele laterale. 141 de aeronave au fost construite înaintea celui de-al doilea Război Mondial și un total de 925 de aeronave au fost construite înainte sfârșitului de producție al tuturor tipurilor de Criquet by Morane-Saulnier în 1965.

Producția românească

Licența de producție a fost, de asemenea, începută în România în 1943 la fabrica ICAR din București. Doar 10 au fost construite în timp, cu o suplimentare de 70 de avioane construite de români înainte ca producția de aeronave sa se încheie, în 1946.

Sumarul producției

Producțtie pe fabrică și pe tip până la 31 Martie 1945 1945:

Dezvoltare modernă

Datorită caracteristicilor sale superbe, STOL, au fost multe încercări de a recrea sau copia Storch-ul, și anume, forma aeronavei ca cea a Pazmany Stork și Roger Mann’s Ragwing Stork. Un alt aspect este Storch Slepcev proiectat de Nestor Slepcev. Aceasta este o reproducere la scară ¾ din original, cu unele simplificări.Utilizarea materialelor moderne oferă o performanță mai bună decât cele originale STOL, cu un rulaj la decolare de 30 m și aterizare-rolă de 50 m fără față pentru vânt.

Istorie operațională

În timpul WWII

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Storch a fost utilizat în toate teatrele din Europa și Africa de Nord în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este probabil cel mai faimos pentru rolul său de salvare în Operațiunea Eiche, a detronat dictatorul italian Benito Mussolini, de la muntele de sus de lângă Gran Sasso. Chiar dacă muntele a fost înconjurat de trupele italiene, comandantul german Otto Skorzeny și încă 90 de parașutiști, l-au capturat rapid. Problema era însă recuperarea. Un elicopter Focke-Achgelis Fa 223 a fost trimis, dar s-a stricat pe drum. În schimb, pilotul Walter Gerlach a zburat într-un Storch. A aterizat la 30 m (100 ft), și dupa îmbarcarea lui Mussolini și Skorzeny, acesta a decolat în 80m (250 ft), chiar dacă avionul a fost supra-încărcat. Storch a fost implicat în salavarea lui Mussolini, a purtat coduri radio, sau Stammkennzeichen, de „SJ + LL” pentru acoperirea filmului îndrăzneț de salvare.

În 26 April 1945 Storch a fost unul dintre ultimele avioane aterizate pe pista din Tiergarten din apropierea Brandenburg Gate în timpul bătăliei de la Berlin și chinurile Third Reich. Acesta a fost pilotat de către pilotul de teste Hanna Reitsch, zbor Generalfeldmarschall Robert Ritter von Greim de la Munchen la Berlin pentru a răspune la o citație a lui Hitler. Ajuns în Berlin a fost informat că a preluat comanda Luftwaffe de la Hermann Göring.

Un Stroch a fost victima luptei din frontul de vest, altul doborând un aliat direct concurent al Storch-ului, un L-4 Grasshopper. Pilotul si co-pilotul L-4, Locotenenții Duane Francis și Bill Martin, au deschis focul asupra Storch cu pistoalele de calibru 45, forțând aterizarea și predarea echipajelor germane.

Field Marshal a folosit avionul Stroch pentru transport și supraveghere în pe câpul de luptă în timpul celui de-al Doilea Război Monial.

În timpul războiului un număr de Störche au fost capturate de către aliați. Una a devenit aeronava personală a lui Field Marshal Montgomery. Altele au fost folosite ca aeronave personale ale Air Vice Marshal Arthur Coningham și Air Vice Marshal Harry Broadhurst, care a dobândit Storchul său în Africa, și a zburat ulterior în Itlia și în nord-vestul Europei.

Britanicul a capturat 145, din care 64 au fost oferite ca despăgubire Franței compensând cu razboiul din Germania.

Al doilea Război Mondial:

ALA și ALAT folosesc Criquet din 1945 până în 1958 pe întreaga perioadă a războaielori din Indochina și Algeria. Forțele Aeriene Elvețiene și alte țări, muntoase europene continuă să folosească Storch pentru salvare în cazul în care performanța STOL este necesară. Multe Storchs-uri sunt încă utilizate astăzi în show-urile aeriene.

Variante:

• Fi 156 V1– Prototip echipat cu un propulsor de metal reglabil, înregistrare D-IKVN (produs în 1935-1936)

• Fi 156 V2– Prototip echipat cu o elice din lemn. Primul prototip a zburat (10 mai 1936). înregistrare D-IDVS (produs în 1935-1936)

• Fi 156 V3– Protoip identic cu V2 Masina de test pentru diverse echipamente radio, înregistrare D-IGLI (produs în 1936)

• Fi 156 V4– Prototip identic cu V3. Schiuri pentru trenul de aterizare și de unică folosință, cisternă auxiliară. (produs în 1936-1937)

• Fi 156 V5– Prototip produs pentru auxiliare A-series. (produs în 1937)

• Fi 156 A-0– Pre-producție de aeronave, identic cu V3. Zece avioane au fost produse. (produs în 1937-1938)

• Fi 156 A-1– Primele producții pentru servicii, comandate în producție de către Luftwaffe cu o comanda de 16 avioane, primele producții au intrat in serviciu în mijlocul anului 1937.

• Fi 156 B – Acceptă retragere automată a lamelor din vârf; avea o serie de curățare minoră aerodinamică, creșterea vitezei la 208 km/h (130 mph). Luftwaffe nu a luat în considerare o astfel de diferență mică pentru a fi importantă și Fi-156 B nu a fost produs.Fi 156 C-0– Pre-producție. O versiune esențial flexibilă a modelului A. (produs în 1939)

• Fi 156 C-1– Versiune cu trei locuri de legătură. (produs în 1939-1940)

• Fi 156 C-2– două locuri pentru observație (a avut un montat în spate MG 15 pentru apărare), produs în 1940.

• Fi 156 C-3– Înlocuiește C-1 și C-2 cu “o carlingă universală” potrivită în orice rol. (produs în 1940-1941)

• Fi 156 C-3/Trop– Versiune adaptată pentru condișii deșertice/tropicae. Prize filtrate (produs în 1940-1942)

• Fi 156 C-5– Adăugarea unui hardpoint pentru un aparat de fotografiat pod sau în tancuri, jettisionable auxiliare. Unele au fost echipate cu schiuri, înlocuind roțile, pentru funcționarea pe zăpadă. (produs în 1941-1945)

• Fi 156 C-5/Trop– Versiune adaptată pentru condiții tropicale/deșertice. Prize filtrate. (produs în 1941-1945)

• Fi 156 D-0– Pre-producție a ambulanței aeriene a modelului C, cu un cockpit mai mare și uși mai mari. Propulsat de un motor Argus ASP. (produs în 1941).

• Fi 156 D-1– Versiune de producție D-0. (produs în 1942-1945)

• Fi 156 E-0– Versiunea de legătură identică cu C-1 Ten, pre-producțiile de aeronave au fost dotate cu trenul de aterizare pe șenile. (produse în 1941-1942)

• Fi 156 F or P– Versiune contor insurgență. Identic cu C-3cu mitraliere în geamurile laterale și stabilire bombe-rafturi-fum (produs în 1942)

• Fi 156 U – Versiune anti-submarin. Identic cu C-3 cu încărcare adâncpă. (produs în 1940)

• Fi 156 K-1 – Versiune pentru export a modelului C-1 (Cumpărat de Suedia).

• Fi 256– Versiune civilă de cinci locuri, două construite de Morane-Saulnier.

• MS-500– Versiune de legătură. Francezii au produs un motor Argus de 240cp.

• MS-501– cu 233cp, motor Renault 6Q

• MS-502 Versiunea de legătură. Identic cu MS-500, cu motorul Argus înlocuit de un Salmson 9ab, motor radial, 230cpMS-504 – cu motor Jacobs R-755-A2 motor radial, 304 cp.

• MS-505– Versiune pentru observate, a lui MS-500 cu motor Argus înlocuit de Jacobs R-755-A2 motor radial, 304cp.

• MS-506 – cu motor Lycoming de 235 cp Lycoming.

• Mráz K-65 Čáp– produs în Czechoslovakia după al Doilea Război Mondial.

Antonov OKA-38 Aist– O copie sovietică fără licență a modelului Di 156, propulsat de o copie a unui Renault MV-6 inversat, racit cu aer, 6 motoare, a fost începerea producției până fabrica a fost invadată de forțele germane, în 1941.

Caracteristici Generale

• Echipaj: 2

• Lungime: 9.9 m (32 ft 6 in)

• Anvergura: 14.3 m (46 ft 9 in)

• Înălțime: 3.1 m (10 ft 0 in)

• Aripă: 26 m² (280 ft²)

• Greuate la gol: 860 kg (1,900 lb)

• Greutate la încărcare: 1,260 kg (2,780 lb)

• Motopropulsor: 1 × Argus As 10 răcire cu aer inversat motor V8, 180 kW (240 cp)

Performanță

• Viteză Maximă: 175 km/h (109 mph) at 300 m (1,000 ft)

• Gamă: 380 km (210 nmi, 240 mi)

• Plafon servicii: 4,600 m (15,090 ft)

• Rată de urcare: 4.8 m/s (945 ft/min)

• Aripă de încărcare: 48.5 kg/m² (9.9 lb/ft²)

• Putere/masă:143 W/kg (0.087 hp/lb

Armament

• Arme: mitraliere MG 15