Performanțe remarcabile ale membrilor Şcolii

Performanțe remarcabile ale membrilor Şcolii remarcabile ale membrilor Şcolii de aviaţie „Mircea Cantacuzino”

• În premieră, în iarna anului 1928 elevii şcolii montează schiuri în locul roţilor pe avioneta Klemm, în urma inovaţiei putându-se ateriza şi decola de pe zăpadă.
• Pe 5 iulie 1928, Smaranda Brăescu realizează un salt de la înălţimea de 6000 m, devenind astfel, prima paraşutistă a României care, în epocă, se afla pe un onorant loc patru mondial.
• În 1929 Ioana Cantacuzino devine prima femeie posesoare a titlului de pilot aviator din România.
• În iulie 1930 Ionel Ghica, nu reuseste sa traverseze Balcanii prabusindu-se din cauza cetii insa desi ranit ajunge în cea mai apropiată localitate. Astfel, reuşeşte să doboare recordul naţional de distanţă fară escală – 1.900 km – şi recordul naţional de viteză pe distanţa de 2.000 de km în linie dreaptă.
• Pe 19 mai 1932 , în SUA, Smaranda Brăescu urcă cu avionul la 24 000 de picioare (7 400 m), şi sare cu paraşuta devenind învingătoarea recordului mondial de coborâre cu paraşuta
• La 2 iulie 1932 Ionel Cociașu, fost elev al școlii, stabilește primul record mondial al României în domeniul aviației, categoria avioane ușoare cu două locuri, cu 8 ore 17 minute 42 secunde. Recordul românesc este înscris până în ziua de azi pe unul dintre zidurile impunătoarei clădiri a Federaţiei Aeronautice Internaţionale din Paris.
• În 30 martie 1932, Ionel Ghica decolează cu SET-ul monoloc botezat „Foişor” pe ruta Bucureşti – Konia – Bagdad – Basrah – Buchir – Gwadah – Karachi – Jodpur – Allahabad – Calcuta – Aykyav – Rangoon – Bangkok – Saigon şi se întoarce pe o rută apropiată, însumând astfel 25 000 km de zbor în condiţii grele, performanţă aflată între marile realizări ale epocii.
• Pe 6 şi 7 septembrie 1935, în Polonia, Gheorghe Balş devine deţinătorul primelor două recorduri din istoria planorismului românesc: primul, un zbor cu durata de 6 ore şi 15 minute, iar cel de-al doilea, un câştig de înălţime de 700 de metri faţă de locul decolării.
• În 1936, conform documentului „Darea de Seamă”, Şcoala de aviaţie „Mircea Cantacuzino” se putea mândri că a format o treime din piloții de Gr. I și aproape jumătate din cei de Gr. II pe întreaga țară.
• Virginia Duţescu devine în 1937 prima femeie din România care urmează un program de pregătire în domeniul acrobaţiei aeriene remarcându-se apoi la numeroase mitinguri aviatice.
• În septembrie 1938 se desfășoară concursul aerian al Micii Înțelegeri. Pe primele patru locuri s-au clasat în ordine: ing. Lindner, ing. Cociașu, soții Ionescu și ing. Frim, din nou elevi ai Şcolii de aviaţie „Mircea Cantacuzino”.
• La Concursul Internaţional al Micii Înțelegeri (1938), ing. Frim îmbunătăţeşte performanţele unui avion Nardi, punând un robinet între cele două rezervoare pentru a evita tragerea de aer fals şi a economisi combustibilul cu care zboară pe distanţa Praga – Bucureşti – Belgrad – Praga şi câştigă în ultima manşă, la care au participat 37 de aviatori, cupa oferită de organizatori celui mai tânăr concurent.
• În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, activează singura Escadrilă sanitară din lume cu piloți femei formaţi la Şcoala de aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în rândul căreia le găsim pe Nadia Russo, Viginia Thomas, Mariana Drăgescu, Virgina Duțescu, Marina Știrbey și Smaranda Brăescu.
• În doar 5 săptămâni, între 29 iunie şi 5 august 1943, Bâzu Cantacuzino reuşeşte un adevărat record de front: acela de a doborî 15 avioane inamice. Este singurul pilot care a reuşit să doboare un aparat german FW-190 fiind plasat de unele publicaţii străine pe locul al şaselea ca valoare combativă în lumea aflată în război, cu 60 de victorii obţinute.
• Inginerul Radu Manicatide realizează o impresionantă serie de prototipuri de avioane, între care menţionăm IAR-817 (1955), MR-2 (1956), IAR-818 (1960), IAR 818H, IAR-821 (1967), IAR-821B, IAR-822 (1970), IAR-823, fiind distins pentru activitatea sa cu diploma internaţională „Paul Tissandier”, Premiul de Stat în 1957 şi 5 Ordine ale României.